send link to app

Simeria City App app for iPhone and iPad


4.4 ( 9744 ratings )
Utilities
Developer: Primaria Simeria
Free
Current version: 1.0.3, last update: 6 months ago
First release : 01 Jun 2022
App size: 53.86 Mb

Vă invităm să descoperiți orașul Simeria cu Simeria City App!
Veți găsi aici tradiții, istorie, oameni și locuri minunate care vă vor face să reveniți sau chiar să trăiți aici, în mijlocul unei comunități active, dinamice, iubitoare de frumos. Prin această aplicație dorim să deschidem Simeria către lume.

Simeria City App este un proiect inițiat de Primăria Orașului Simeria pentru localnici și vizitatori.

Ești localnic?
• Implică-te raportând incidentele departamentelor Primăriei Simeria;
• Fii la curent cu ce se întâmplă în urmărind știrile și noutățile orașului;
• Găsește informații utile pentru localnici: servicii publice, salubrizare, educație, sănătate, frumusețe, juridic și magazine;
• Consultă calendarul evenimentelor și rămâi conectat la viața culturală a orașului.

Ești vizitator?
• Descoperă Simeria și împrejurimile;
• Explorează orașul, vizitează atracțiile turistice și lasă recenzii locurilor preferate;
• Distribuie informația preferată pe canalele de socializare;
• Fă o plimbare prin Parcul Dendrologic Simeria și citește mai multe despre istoria și speciile celui mai spectaculos arboretum din țară;
• Găsește locuri de cazare, masă, cofetării și cafenele recomandate;
• Încearcă activitățile și participă la evenimentele orașului.


Despre Simeria:

În anii 1862-1869 s-a construit pe Valea Mureșului calea ferată Arad–Alba Iulia, prima cale ferată din Transilvania, cu ramificațiile Simeria-Petroșani și Simeria-Hunedoara. Amplasarea în zona de vărsare a Streiului în râul Mureș a atelierului pentru reparat locomotive și vagoane, precum și a unei gări de călători a dat naștere în acest loc Coloniei Simeria, unde locuiau muncitori români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni, sârbi și croați. În jurul coloniei s-a constituit localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. În Belle Époque au fost construite la Simeria edificiile unor instituții importante pentru un nod de cale ferată: locuințe pentru funcționari, poșta, spitalul feroviar (sf. sec. XIX), școala elementară (1875), grădinița (1884).

După Primul Război Mondial și unirea Transilvaniei cu România, în Simeria se edifică biserica ortodoxă, apar filiale ale băncilor, clădirile băii comunale, ale primăriei și este ridicat monumentul din centrul orașului, în cinstea eroilor localității. Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Simeria se refac atelierele de locomotive și vagoane, se dezvoltă industria de prelucrare a marmurei, cea de pregătire a fierului vechi pentru oțelăriile Hunedoarei, se înființează o fabrică de industrializare a laptelui, se dezvoltă agricultura, pomicultura, creșterea animalelor.

În anul 1952 Simeria a fost declarată oraș, înglobând și localitățile limitrofe Simeria Veche, Cărpiniș, Sântandrei, Săulești, Uroi, Bârcea Mare. Simeria este o zonă bogată în tradiții și obiceiuri este și cea în care se află orașul Simeria. Satele din jur, deși aparțin, din punct de vedere organizatoric, de același nucleu -Simeria-, sunt foarte bine personalizate. Astfel portul popular, obiceiurile și tradițiile au particularitățile lor moștenite de secole, fiecare zonă devenind astfel o „bază de date" ca sursă vitală în orice societate: folclorul.

Ca ultim act important în segmentul cultural din Simeria este promovarea festivalului „Cântecele Streiului", susținut de asociația non-profit cu același nume, ce desfășoară o activitate culturală, civică și științifică, ce acceptă și promovează atât valorile și principiile naționale, cât și valorile și principiile europene în materie de interculturalitate. Principalele atracții turistice sunt Rezervația naturală Măgura Uroiului (10 ha) și Arboretumul Simeria (70 ha), un interesant parc dendrologic, pe locul 3 în Europa ca frumusețe și număr de specii de arbori și pe locul 11 în lume. Acesta a fost amenajat în anul 1700, în jurul „Castelului Gyulay” (mai târziu „Castelul Ocskay”).